Despre ARTmania 2019

In 26 si 27 iulie 2019 s-a desfasurat la Sibiu a paisprezecea editie ARTmania. An de an, acest festival a format o traditie in a aduna mii de ascultatori de genuri muzicale variate, caliatea actului artistic fiind numitorul comun. Acest an regasit pe afis o serie de trupe care au incantat publicul amator de muzici deosebite.
Vineri-26 iulie
Seara de vineri a fost deschisa de catre FJØRT. Incadrati in genul post-hardcore, cei din FJØRT si-au inceput istoria in Aachen in 2012. A fost o alegere inspirata pentru ca ei sa deschia festivalul. Au animat scena si au creat atmosfera propice pentru o seara reusita. Ei continua cu incapatanare sa experimenteze si sa exploreze noi cai de expresie muzicala, uneori greu de prevazut, ce oscileaza intre abordari agresive sau hardcore si directiile pline de visare, caracteristice influentelor post-rock din sfera celor intalnite la Mogwai sau Envy.
Este o seara magica pentru ca Wardruna urmeaza sa cante in Sibiu, si pentru prima data in Romania. Măreția spectacolului realizat de trupa norvegiană are un efect hipnotic asupra publicului prezent. Îmbrățișând forțele profunde și puternice ale naturii, inspirandu-se din păgânism, animism și vechea cunoaștere în sens spiritual și muzical, ei creeaza o muzică unică și puternică, rezonand cu vremurile actuale. Intre fiecare piesa se asterne tacerea peste Piata Mare, semn ca publicul este vrajit. Adanc ingropata in ADN-ul norvegian, sonoritatile Wardruna se remarca prin faptul ca explorează arhetipuri emoționale legate de viața și moarte și chiar despre călătoria spre lumea cealalta. Sunetele străvechi realizate de instrumentele tradiționale sunt completate de muzicalitatea vocilor, șoapte, incantațiilor, precum și sunete neconventionale- copaci, pietre, apă sau torțe aprinse. Architects sunt din Brighton, Marea Britanie si s-a format în jurul anului 2004. Si-au făcut repede un renume in scena împreună cu colegii din Enter ShikariI ca pionieri ai metalcore-ului. Al șaptelea album al lor, „All Our Gods has Abandoned Us”, a fost lansat în 2016, chiar înainte ca trupa să fie lovită de moartea tragică a chitaristului și compozitorului fondator Tom Searle, care a murit după o lungă luptă cu cancerul, la vârsta de doar 28 de ani. Cu toate acestea, trupa a decis să continue și a continuat turneul ca un tribut adus lui Tom și a lansat un alt album, numit 'Holy Hell' în noiembrie 2018.
Fiecare melodie a fost însoțită de spectacol și jocuri de lumini dirijate cu atenție. În peisajul sonor imens dar echilibrat artistic, si-au facut aparitia chitari disonante și ritmuri brutale. De asemenea, noile melodii, pe care s-a bazat setlist-ul, au fost îmbrățișate de public. După primul set de piese, trupa a părăsit scurt scena, iar publicul a cerut frenetic un encore. Efortul lor a fost răsplătit cu epicul „Doomsday”.
Dream Theater este o trupa ce radiază melodie. Maestrii prog-metalului au crescut intensitatea show-ului pe masura ce noaptea isi intra in drepturi, oferind un spectacol hibrid intre materialele noi si vechi.
Patru din primele noua piese sunt complet noi, ele fiind incluse pe noul album “Distance Over TIme”. Albumul, scris si inregistrat timp de cinci luni intr-o perioada de retragere undeva in statul New York, si lansat sub un nou label (Inside Out Music), reprezinta o reintoarcere la simplitate.
Abia la a doua melodie, „A Nightmare to Remember”, de pe albumul “Black Clouds and Silver Linings” din 2009, mulțimea începe cu adevărat să se manifeste. Este o melodie puternică, glorificata de riff-ul precis al lui John Petrucci, cu un interludiu melodic.
Provocarea pentru Dream Theater, ca orice trupă care a depasit 35 de ani, dar nu a renunțat la aspirațiile artistice, pornind de la materialele vechi, este să găsească modalități de a conecta trecutul cu prezentul, de a sărbători materialul clasic, în timp ce creeaza spațiu pentru nou. Terminand cu „As I Am”, o veche piesa și, probabil, cel mai de succes material, exuberanții fani de prog-metal din Sibiu au fost incantati. Trupa a rămas pe scenă, la final, mult timp după ce instrumentele lor au amutit. Au meritat toate aplauzele .

image - see following caption
Dream Theater
Photo: EyeSee

Sambata-27 iulie
Möbius, un duo slovac ce parea necunoscut pentru majoriatea spectatorilor, a reusit sa surprinda prin intensitatea si sentimentul cu care au cantat. Rigoarea si precizia matematica, preocuparea pentru exactitate, in esenta, si la acest grup. La fel ca stiinta care i-a inspirat, Möbius acopera o gama larga de frecvente, ancorand in calatoriile lor muzicale influente de stoner rock, doom sau sludge metal (subgen al muzicii heavy metal care imbina elemente de doom metal si hardcore punk, uneori incorporand influente din grunge si noise rock).
Franța este recunoscuta pentru faptul ca este una dintre pecursoarele miscarilor artistice. De la știință, la arhitectură, la literatură, la muzică. Alcest este întruchiparea perfectă a culturii franceze, deși inglobeaza emoții universale. Acest stil este un produs perfect al rigorii artistice. Întreaga carieră a trupei s-a caracterizat printr-o evoluție constantă, care a transformat-o dintr-o trupă generică de black metal, în ceva de absolut unic.
Alcest a inceput ca proiect solo al lui Neige. În copilărie, Neige visa la un „ Fairy Land”, “un loc cu culori, forme și sunete care nu există aici”. Muzica lui Alcest este puternic influențată de aceste experiențe de vis. Numele trupe, Alcest ([al'sɛst]), nu are nici un sens; Neige l-a ales doar pentru sunetul eteric, nobil, desi lipsit de sens, pentru a se potrivi mai bine cu această muzică. Neige este un geniu pur, deoarece cele mai importante două trupe ale sale Amesoeurs și Alcest au servit ca un model pentru intreaga miscare post-black. Post-metalul și Shoegaze-ul au rasunat impunator in intreaga piata. Nu au lipsit piese bine-cunoscute: “Oiseaux de proie”, “Là où naissent les couleurs nouvelles” si “Délivrance”.

image - see following caption
Alcest
Photo: EyeSee

Trupele preferate lasă adesea vid in urma lor, atunci când dispar. Zvonurile despre revenirea surpriză a Madrugada, în 2019, au stârnit un val de bucurie în rândul fanilor atât acasă, cât și în străinătate. Când Madrugada a apărut în anii 90 în vibranta scenă rock din Norvegia, a fost clar de la început că această trupă este speciala.

image - see following caption
Madrugada
Photo: EyeSee

Intensitatea muzicii lor melancolice, notele adânci, nostalgice, au surprins publicul și criticil. Sivert Høyems, cu vocea sa baritonala, face o simbioză perfectă cu basul incisiv al lui Frode Jacobsen și cu bateria unică a lui Jon Lauvland Pettersen. Totul a mers până când în 2007 un eveniment nefericit zguduie formatia. Robert Burås, chitaristul din Madrugada a murit; desi indurerati de crudul eveniment, au terminat albumul self-titled care era in lucru și l-au publicat. Acum, dupa opt ani de la ultimul semn de viață al trupei, ei și-au anunțat revenirea.

image - see following caption
Madrugada
Photo: EyeSEE

Pe scena din Sibiu, efectul dramatic al muzicii Madrugada a fost sporit de catre Sivert in momentul in care canta “”Strange Colour Blue”; acesta a intors o lanterna puternica catre public, scena fiind in bezna. Am ramas uimita de intensitatea show-ului Madrugada; si stiu ca va fi o trupa pe care o voi revedea live.

image - see following caption
Madrugada
Photo: EyeSee

Opeth au incheiat aceasta editie intr-un fel in care doar ei o puteau face. In materie de metal progresiv, este dificil să ne gândim la multe alte trupe care sunt la fel de iconice. Format în 1990 și editand albumul de debut in 1995, “Orchid”, grupul a început rapid să-și croiască o nișă în lumea death metal-ului și de-a lungul anilor a început să acumuleze un enorm fanbase. Lucrurile s-au schimbat în 2011, însă, cu cel de-al zecelea album al trupei,“Heritage”, cand au abandonat death metal-ul în întregime pentru un sunet complex de prog-rock, aflandu-si descendenta in trupe ca KING CRIMSON, LED ZEPPELIN, THE DOORS și altele. După ce a promovat acest stil pe “Pale Communion” din 2014 și cel mai recent pe strălucitorul album “Sorceress”, Opeth continua cautarea identitatii pe un material care va fi lansat pe 27 septembrie, numit “In Cauda Venenum”.

image - see following caption
Opeth
Photo: EyeSee

Ajungând pe scenă, intampinati timid de urale și aplauze, suedezii nu pierd timpul si deschid show-ul cu piesa “Sorceress”; pe măsură ce proiectiile video se desfasoara in spatele setului de tobe, sunetul retro al melotronului umple vazduhul, grație maiestriei lui Joakim Svalberg.

image - see following caption
Opeth
Photo: EyeSee

Dirijati cu blandete de catre carismaticul Mikael Åkerfeldt, Opeth au trecut printr-o sumedenie de stiluri muzicale. Intre piese, Mikael ne-a delectat cu ironia fina si sarcasmul caracteristic, de data aceasta tinta lui fiind Dream Theater. Ca rezumat, cred ca aceasta editie ARTmania a beneficiat de un line-up de vis, care va fi cu greu egalat de o alta editie sau de un alt festival. Reacția mea generală a fost un “WOW” răsunător și abia astept editia de anul viitor a acestui clasic fest!

image - see following caption
Opeth
Photo: EyeSee

Rock on!

Foto: Bogdan Mateescu (EyeSee)