Despre primul show The Cure in Romania

Unele lucruri se maturează și se îmbunătățesc odată cu vârsta. Vinul bun este unul și, cred ca se poate spune acelasi lucru si despre The Cure. Desi este o zi de luni, iulie, atmosfera este una specifica de fest. In deschidere, i-am ascultat pe Days of Confusion si Coma care au reusit sa se ridice la nivelul asteptarilor.
Despre Days of Confusion stim ca este o trupa romaneasca ce a inceput ca un hobby in 2010 apoi a devenit un personaj frecvent intalnit in scena underground locala. Au acaparat scena si s-au simtit in elementul lor cu acest prilej. Cei din Coma au urmat cu sound-ul lor specific alternativ, melodic. Trupa s-a format în jurul anului 1999 și până acum au lansat trei albume “Somn” (2001), “Nerostitele” (2006) și “Coma Light” (2008). Ei au fost prima trupa din peisajul rock romanesc, care a alternat riff-uri grele, versuri profunde si voci calde …

image - see following caption
Photo: a

Despre show-ul God is an Astronaut nu se poate spune decat ca a fost impresionant. Inca de cand au lansat primul album, “The End of the Beginning” in 2002, incarcat cu sonoritati space-rock, trupa a devenit cunoscuta pentru amestecului partilor vizuale si sonore. Inca de la inceputul show-ului, trupa socheaza prin intensitatea suneului si a distorsului. Treptat, o melodie incepe sa se construiasca din umplerea decalajelor ritmice, totul ca intr-o transa. Straturile de sunet se suprapun cu repeziciune, aparent haotic, ca apoi totul ca se transforme in ritm, ghidate fiind, parca, de un graunte de ordine care era acolo de la inceput.
Show-ul a alternat intre materialele mai vechi pana la ultimul lor album, “Epitaph”, lansat in 2018.
Precum un bulgare de zapada care se rostogoleste si devine din ce in ce mai mare, show-ul a progresat de la un ritm glacial si oarecum anost, la o demonstratie de velocitate si virtuozitate catre final. Chiar si atunci cand show-ul este in plina expansiune si efervescenta, este prezent elementul controlului si precizia. Senzatia a fost că nu a existat nici măcar o singură notă, indiferent cât de disonantă sau distorsionată, fără intenția specifică a muzicianului sa o cante. Iar rezultatul a fost sunetul care acapareaza ascultatorul si il transporta dincolo de limite, inr-o lume a multiversurilor.

Pe notele minunate din “Violence”, Tom Smith paseste pe o scena redusa la esential…Coerența trupei este admirabilă; ei experimentează totuși, dar fac foarte bine si ceea ce știu. Editors sunt adevărați campioni ai muzicii indie britanice.
Cvintetul este în prezent in turneu cu cel mai recent album “Violence”. Dintre noile cântece, “Hallelujah(so low)” este al treilea, punând intreaga piata in transă. Două piese clasice urmează - “Sugar” si “The Racing Rats” - și transa se transformă într-o stare de frenezie.

image - see following caption
Photo: a

Setlistul din această seară a fost echilibrat, cuprinzand piese din toate albumele.. Show-ul auster, lipsit de efecte speciale, face mai evidenta calitatea interpretarii; fără vreo urma de teama, Tom Smith cântă și dansează în timp ce profită din plin de gama vocală impresionantă. Rezervorul de energie al frontman-ului pare inepuizabil. Trecand prin mai multe schibari de componenta de-a lungul celor treisprezece ani de existenta, sunetul formației s-a schimbat intrinsec până la punctul în care muzica a călătorit dincolo de definiție, de incadrarea intr-un gen anume.
The Cure au intoxicat audienta cu sonoritati post-punk si gothic-rock inca de la primele acorduri. Aflata in Romania pentru prima oara, trupa a fost primita cu entuziasm de catre fani. Previzibil cumva, multimea astepta acest moment de ceva timp.
The Cure s-au format in 1976 in Crawley, UK; au scos primul album in 1979 (“Three Imaginary Boys”) si au continuat sa imbogateasca scena rock brianica cu albume si single-uri pline de originalitate.

image - see following caption
Photo: a

Show-ul de la Bucuresti face pare din turneul care aniverseaza treizeci de ani de la lansarea albumului “Disintegration”; albumul, lansat in 1989, reprezinta motivul pentru care The Cure au parte de recunoastere deplina. Cele peste trei milioane de copii vandute, atesta ca trupa atinsese potentialul maxim al creatiei. Lansarea albumului a fost precedata de o serie de single-uri nu mai putin celebre : “Lullaby” este, probabil, cel mai ciudat si cel mai captivant dintre acestea, “Pictures of You” este ceva mai conventional dar la fel de melodios.
“Disintegration” este un milestone nu doar pentru The Cure; acest album a schimbat si a influentat scena muzicii si inca o face. Are reputatia unui album ce se sfarama sub apasarea sentimentelor coplesitoare de singuratate si melancolie desi este monolitic in compozitie. Albumul este rezultatul trairilor si starii de spirit a lui Robert Smith in preajma varstei de treizeci de ani; este un album in care sintetizatoarele si clapele si-au alocat o buna parte din atmosfera, iar de vocea introspecta a lui Robert Smith intregeste complexul organism. In ciuda atmosferei cenusii, “Lovesong” este piesa care face lumina cumva in tot aces album.

Show-ul debuteaza cu “Plainsong”, primul cantec de pe “Disintegration” de altfel, motiv suficient pentru ca multimea sa fie electrizata. Clasicul “Pictures of You” vine ca o continuare fireasca, adancind starea de reverie; dupa cateva piese, “Lovesong” urmeaza firesc lasand sa pluteaca o urma de nostalgie. Asteptate au fost si “Burn”, soundtrack-ul fimului “ The Crow” si “Fascination Street”. Efectele de chitara prezente in piesa “In Between Days” fac multimea sa danseze si sa se dezlantuie. Au umat “Just Like Heaven” si “Shake Dog Shake”. Schimband registrul, The Cure incepe primele acorduri din “A Forest”, piesa lansata acum 39 de ani, odata cu albumul “Seventeen Seconds”, si totusi capabila inca sa starneasca reactii vulcanice, fiind una dintre piesele care vor defini genul. Prima parte s-a terminat chiar cu piesa “Disintegration”. Au urmat cateva minute de aplauza prelungite de asteptare.

image - see following caption
Photo: a

Dupa o scurta pauza, trupa a urca din nou pe scena; au urmat “Lullaby”, “The Caterpillar” si “The Walk”.
Pana in acest moment cred ca au uitat toti ca e luni…moment oportun pentru urmatoarea piesa: “Friday I’m In Love” unde cred ca mai toata lumea a dansat. The Cure au incheiat seara cu “Boys Don’t Cry”. Totul a parut ca a durat prea putin desi trupa a cantat mai bine de doua ore. Asa s-a incheiat editia de anul acesta a Rock the City; multumim organizatorilor s publicului prezent; a fost o seara memorabila!
Rock on!

image - see following caption
Photo: rtc