Rockstadt Extreme Fest 2019 in cuvinte

Despre “un elefant ce se legana pe o panza de paianjen…”

Râșnov, orasul fortareata, a devenit faimos pentru scena metal de cand aici se desfasoara Rockstadt Extreme Fest. Anul acesta a avut loc cea de-a saptea editie. Rockstadt Extreme Fest nu este doar un festival dedicat unei sectiuni specifice a rock-ului, dar si gazda unor evenimente care au menirea sa scoata din rutina si sa entuziasmeze multimile adunate in micutul oras. Depasit totusi de valul destul de mare de amatori de metale, orasul nu si-a pierdut farmecul arhaic. Din punctul asta de vedere, e o adevarata aventura sa gasesti un loc de cazare in oras, chiar si cu un an inainte. Noroc ca suprafata de camping este generoasa, iar pentru zona aflata mai departe de fest, au fost puse la dispozitie microbuze cu un orar accesibil. A fost primul an in care ne-am bucurat de doua scene mari alaturate, pe care s-a cantat in paralel.
Intregul fest s-a desfasurat pe parcursul a cinci zile la poalele Cetatii Râșnov si a cuprins trei evenimente distincte.
Primul s-a numit Rockstadt Underground Artists si a avut loc pe 31 iulie. A fost eveniment separat ca si concept, sub forma unui concurs urmat de doua concerte Dordeduh si Bucovina.
Al doilea eveniment a fost o premiera pentru publicul din Romania atat prin locul unde s-a tinut, cat si prin calitatea artistilor prezenti. În pestera Valea Cetății din Râșnov se organizează de ceva timp concerte ale Filarmonicii din Brașov, iar in vara lui 2019 a venit vremea sonoritatilor underground sa se integreze in peisaj. Void ov Voices, one-man-band-ul lui Attila Csihar (solistul Mayhem), finlandezii din Arktau Eos, Alone in the Hollow Garden si proiectul lui Costin Chioreanu si Adrian Tabacaru, ARAC, au intregit afisul evenimentului. Evenimentul s-a desfasurat in zilele de 2 si 3 august, simultan cu concertele din cadrul Rockstadt Extreme Fest. In ultima zi, din cauza inundarii pesterii, proiectul lui Attila Csihar a fost reprogramat pentru scena mare, in aceeasi seara, dupa Accept.

image - see following caption
Void of Voices
Photo: EyeSee

1. Prima zi a fost deschisa, pentru mine, de catre cei din Gothic din Petrosani. Gothic este una dintre cele mai importante trupe de metal din România. Trupa a fost înființată în 1992 de Alin Petrut, devenind într-o perioadă scurtă de timp una dintre cele mai respectate trupe de metal din țară, pastrandu-si reputatia aceasta in continuare. Avand peste 500 de concerte la activ, Gothic se transforma intr-o forta a naturii pe scena. Muzical, trupa este definita de o combinatie de heavy metal and death metal intr-o forma moderna.
Crystal Lake din Tokyo au anulat show-ul in ultimul moment din cauza unor probleme logistice. Pe scena au urmat Adept, pentru prima oara in Romania. Înființat în 2004, de Robert Ljung (voce), Gustav Lithammer (chitară) și Filip Brandelius (bas), grupul suedez a cunoscut o ascensiune rapidă, propulsat de energia fantastica pe care o transmit de pe scena. Lucru care s-a intamplat si cu aceasta ocazie.
In locul celor de la Unearth au cantat Bleed From Within din UK, trupa care abordeaza un melodic death-metal/metalcore. Originari din Glasgow, au inceput sa aiba o ascensiune puternica in 2010 odata cu Metal Hammer Razor Tour, deschizand pentru Sylosis si While She Sleeps si, mai tarziu, pentru Soilwork, All That Remains, After The Burial, Suicide Silence, Caliban si Rise To Remain.
În 2012, formația a semnat cu Century Media Records și a făcut turnee cu While She Sleeps, Miss May I, Bury Tomorrow, iar în 2013 a participat la turnee cu Testament și apoi cu Megadeth. In acelasi an, Metal Hammer Awards Golden Gods a oferit trupei premiul “Best New Band” .
Multi dintre cei prezenti au asteptat cu interes show-ul celor de la Katatonia. Anuntat ca fiind un eveniment de celebrare a zece ani de la lansarea albumului “Night is the New Day”, show-ul a starnit curiozitate si nerabdare, mai ales ca vine dupa o pauza destul de lunga in care trupa nu a mai cantat live. In asteptarea trupei am avut ocazia sa cantam “un elefant..”, cantecel care s-a tot reluat in pauzele dintre trupe. Setlist-ul a urmat cu strictete ordinea si numarul pieselor de pe albumul celebrat, iar la bis ne-au incantat cu un cover Judas Priest (“Night Comes Down”). Showul a fost destul de liniar si oarecum blazat; imi amintesc de primul lor show din Preoteasa, din 2007, in care am vazut o trupa energica, dornica sa cante, care avea ceva substantial de transmis. Timpul schimba multe…

image - see following caption
Katatonia
Photo: EyeSee

Betraying the Martyrs, deathcore, Franta. Remarcata printr-un stil muzical definit ca o îmbinare între mai multe subgenuri: metal, deathcore, trupa a electrizat publicul.
Paradise Lost a fost headliner-ul primei seri a festivalului. A fost prima trupa confirmata pentru acesta editie si motivul pentru care multi s-au decis sa vina la REF.
Infiintata in 1988, in UK, trupa si-a revendicat un loc important in scena metal, fiind una dintre initiatoarele genului doom/death, alaturi de Anathema si My Dying Bride.
Mi-a placut mult setlist-ul celor de la Paradise Lost; cred ca a pus in valoare calitatile instrumentistilor si a adus o nota de nostalgie. Au inceput cu “Enchantment”, piesa din 1995 de pe “Draconian Times”. Au urmat alte piese la fel de cunoscute: “Hallowed Land”, “As I Die”, “Embers Fire”. Au facut un show pentru care John Milton ar fi fost mandru.

image - see following caption
Paradise Lost
Photo: EyeSee

2. A doua zi a inceput cu show-urile celor de la Mental Disorder, Underwaves, High Status, Blutrina si Crimena. Roadkill Soda au urcat apoi pe scena mare si au facut un show bun, ca de obicei, desi sonorizarea a fost cam slaba; au urmat Ghost Iris, trupa de progressive metalcore din Danemarca, cu sonoritati caracterizate de pasaje tehnice, fragmente antrenante de chitară, ritmuri alerte de tobe și completate de o gamă foarte largă vocal, ce variază de la growling la pasaje vocale curate și melodioase.
Onslaught a început ca o trupă hardcore punk și a lansat mai multe demo-uri în acest stil înainte de a trece la abordarea lor mai cunoscută de thrash metal. Bazele Onslaught au fost puse de Nige Rockett și Steve Grice în Bristol, în 1982. La Rasnov s-au integrat perfect in line-up si au facut atmosfera.
Multi dintre cei prezenti asteptau Ektomorf, e de inteles; trupa nu a inselat asteptarile si a facut show, lucru pentru care este si recunoscuta.

image - see following caption
Ektomorf
Photo: EyeSee

Mortem a fost una dintre curiozitatile festului, pentru mine, deoarece este o parte importanta din istoria black-death-ului, avand o componenta demna de un headliner, membrii avand ca background trupe precum: Immortal, Covenant, Ved Buens Ende, Ulver, Arcturus, etc. (Steinar Johnsen, Marius Vold, Hellhammer, Tor Stavenes). Show-ul a fost, fara indoiala, bun, dar sunetul a avut calitatea casetelor demo pe care obisnuiau sa inregistreze, posibil voit, sau nu, nu-mi dau seama.

image - see following caption
Mortem
Photo: EyeSee

Candlemass au urcat pe scena fara prea multe introduceri. Acesta este genul de paragraf in care ar trebui sa se regaseasca de cateva ori cuvantul “fascinant”. Din nou, a fost una dintre trupele mult-asteptate, mai ales ca in componenta ei s-a alaturat si Johan Längquist (vocalul de pe “Epicus Doomicus Metallicus”) la voce din nou dupa 32 de ani.
Candlemass s-a format devreme, în 1982, când o parte dintre membrii săi erau într-o trupă numită Nemesis. După zece ani împreună, Candlemass s-a despărțit în 1994, dar Leif Edling a reînviat trupa în 1997 pentru “Dactylis Glomerata”. În 2013 Candlemass au fost votați drept „Cea mai importantă trupă suedeză de metal a tuturor timpurilor” de Rock Magazine. Anul acesta, suedezii au lansat un nou EP, intitulat „House of Doom”, impreuna cu un joc online. Semnificativa pentru istoria metalului in general, Candlemass a influentat o gramada de alte trupe si de stiluri muzicale Au inceput recitalul cu “The Weel of Souls” de pe albumul “Nightfall” din 1987 si au incheiat cu “Solitude” de pe “Epicus Doomicus Metallicus” din 1986. Intre cele doua piese, s-a desfasurat o mare de trairi intense si nostalgii.

image - see following caption
Candlemass
Photo: EyeSee

Au urmat Korpiklaani; pentru mine a fost o succesiune neinspirata pentru ca a fost destul de greu sa ma despart de feelingul creat de cei din Candlemass.
Grupul a fost format în 1993, mai întâi ca Shamaani Duo și mai târziu ca Shaman. Numele a fost schimbat în Korpiklaani în 2003 pentru a reflecta schimbarea de stil (și după Jonne Järvelä, de asemenea, pentru a evita confuzia cu o alta formație braziliană). “Korpiklaani” este traducerea in finlandeză penru “Clan of the Wilderness”.
Despre Six Feet Under nu pot spune decat ca a fost o surpriza. Atat faptul ca au fost confirmati pentru un fest in Romania cat si pentru show-ul in sine. După cum probabil știți, Six Feet Under a fost un proiect secundar început în 1993 de catre vocalul de la Cannibal Corpse, Chris Barnes. După șapte ani, patru albume și un EP, Barnes a părăsit trupa din cauza unor diferențe artistice și un pic de conflict. Odată plecat din Corpse, Chris l-a recrutat pe chitaristul Allen West (ex Obituary), basistul Terry Butler (ex Massacre și Death) și bateristul Greg Gall. Prima lor aparitie a fost „Haunted”. Sonoritatile agresive si disonante au sunat foarte bine live.

image - see following caption
Six Feet Under
Photo: EyeSee

Au inceput show-ul cu “The Enemy Inside”, piesa de pe albumul “Haunted”- poate cel mai bun album al lor de pana acum. Au mai cantat “Lycanthropy”, “Seed of Filth” si, evident, au incheiat cu un cover Cannibal Corpse, “Hammer Smashed Face”.

3. A treia zi a inceput, pentru mine, cu Bio-Cancer. Bio-Cancer inseamna thrash metal; originari din Grecia, s-au format la sfarsitul anului 2010. Printre cele mai vechi materiale a fost compilatia “Thrash Or Be Thrashed”. Bio-Cancer au avut turnee cu mai multe trupe faimoase cum ar fi Sodom, Onslaught, Rotting Christ, Xentrix, Artilerie și Marduk. Stilul muzical al trupei a fost comparat cu cel al altor trupe grecești de underground Flames, Acid Death, Suicidal Angels precum și a altor trupe precum Sodom, Kreator, Testament.
Sworn Enemy au urcat apoi pe scena, electrizand atmosfera. Infiintata in 1997 in New York, SUA, de Sal Lococo impreuna cu alti patru membri, cunoscuta formatie de crossover-thrash si hardcore punk a purtat initial numele Downfall si apoi Mindset. La acea vreme aborda un mix old school hardcore punk si new school breakdowns, atragand rapid atentia scenei hardcore americane.
Pe Schammasch ii asteptam de ceva timp; trupa obscura cu aparitii destul de rare live, au avut parte de un public numeros desi era inca devreme. Numele si l-au luat de la Shamash sau Šamaš, zeul soarelui din mitologia akkadiană / babiloniană. Ați simțit vreodată că există un act artistic în dimensiunile eterice ale undelor sonore, care să redefinească complet și să modeleze tot ceea ce credeți că știți despre muzică? Probabil aici as incadra Schammasch. Dand o manifestare subconstienta efortului constient, trupa se foloseste de riff-uri death/black si de o reprezentare vizuala pe masura. Ocult si ritualic, pe scena s-a desfasurat o trupa care are multe de transmis. Au debutat meticulos cu “Consensus”, piesa ce apare pe albumul din 2016 “Triangle”. Au mai cantat “Chimerical Hope”, “Do Not Open Your Eyes” si au incheiat fulminant cu “Metanoia”.
Continuand aceeasi maniera mistica, pe scena au urcat Bölzer. Ce este special la Bölzer? Ei bine, cred că toată lumea ar trebui să-i asculte pentru a-i descoperi, pentru a afla cât de contagioase și persistente sunt aceste sunete. Acordurile nu te lasă să-ti indepartezi atentia și te atrag precum lumina atrage moliile! Și principalul secret, după părerea mea, despre Bölzer sunt riff-urile total uimitoare. Prestatia monolitica a elvetienilor din Bölzer este caracterizata de originalitate. Transa a cuprins intregul auditoriu, hipnotizat parca de riff-urile maiestuase si de incantatiile licantropice ale lui KzR. E suficient sa spun ca tot restul serii am avut in cap riff-ul din “Entranced by the Wolfshook”.

image - see following caption
Bolzer
Photo: EyeSee

Dupa o scurta pauza, veteranii din Asphyx au luat scena cu asalt.
Asphyx s-au format în 1987 din initiativa lui Bob Bagchus și Tony Brookhuis. După ce Martin van Drunen a părăsit Pestilence la începutul anilor 1990, s-a alăturat Asphyx și trupa a semnat cu Century Records. După lansarea albumului lor de debut, “The Rack”, au plecat într-un turneu european cu Entombed, urmat de un turneu cu Bolt Thrower și Benediction în 1992. Restul e istorie.
Pe scena REF, Asphyx au adus in lumina acordurile unui death-metal bine cantat, old-school cu piese ca “Wardroid”, “Death the Brutal Way” sau celebra “Deathhammer”. Cum nu se poate mai inspirat, dupa o scurta pauza, a venit randul celor din Bloodbath sa ia cuvantul. Bloodbath s-a nascut în 1998, într-o seară, când Mikael Åkerfeldt, Anders Nyström, Jonas Renkse și Dan Swanö au vrut sa cante si compuna death metal in maniera Entombed. Pur și simplu, Bloodbath s-a născut din această admirație împărtășită pentru death metal-ul de calitate, old-school, combinat cu un sunet nou.
Mikael Åkerfeldt a părăsit Bloodbath la aproximativ un an de la lansarea “Resurrection Through Carnage” pentru că voia să se concentreze asupra Opeth; a fost inlocuit in 2014 cu Old Nick (aka Nick Holmes from Paradise Lost). Vazand componenta, ma gandesc ca ascensiunea proiectului a fost inevitabila. Evident, din setlist nu puteau lipsi “Eaten” si “Chainsaw Lullaby”.

image - see following caption
Bloodbath
Photo: EyeSee

Clawfinger au fost urmariti de ghinion; probabil au avut ceva bagaje pierdute, cert e ca au avut probleme si cu o clapa care a intarziat destul de mult show-ul.

image - see following caption
Clawfinger
Photo: EyeSee

Nerabdatori, fanii au facut atmosfera cu clasicul deja “un elefant se legana…”. Accept a urmat fara prea multe prezentari, Accept, infiintata la inceputul anilor ‛70, in Solingen, Germania, este una dintre trupele care a contribuit puternic la cresterea popularitatii speed si thrash metal-ului pe scena muzicala germana a anilor ‛80.

image - see following caption
Accept
Photo: EyeSee

Show-ul a fost parca dedicat fanilor veterani ai trupei, cu un setlist echilibrat. Repartitia pieselor cu noul vocal a fost cam egala, astfel incat toti au fost impacati. Au urcat pe scena cu un nou basist, Martin Motnik, acesta inlocuindu-l pei Peter Baltes , unul dintre fondatorii trupei, retras dupa 40 de ani de activitate. N-au lipsit piesele deja celebre “Metal Heart” si “Balls to the Wall” dar si o piesa noua: “Life’s a Bitch”.

4. Ultima zi s-a dovedit, din nou, o provocare; ploaia si frigul deja erau obisnuinta. Ziua a fost deschisa de care Lucky 13, Abigail, Evergreed, The Arson Project si Hteththemeth.
Hexis este o trupă daneză de black metal care infuzează elemente de hardcore în sunetul lor, facandu-l opresiv. Tematic, versurile se concentrează pe suferința interioară, depresia, disperarea și ura de sine indusă de creștinism. Această trupă creează un zid de sunet masiv și intens, o perdea groasă de riffuri din care poate ieși o atmosferă de ură pură și disperare.
Intr-o nota mai optimista, au urma pe scena Brothers Till We Die. “Touch These Wounds’ este cel mai nou albul al trupei, cu 12 melodii inregistrate in ianuarie 2019, album din care am auzit piese si cu aceasta ocazie. Albumul aduce cu sine o noua viziune asupra hardcore-ului beatdown cu gang vocals si insertii vocale brutale, parti rapide dar si potolite, death metal, breakdown-uri si solo-uri melodice.
Intr-o succesiune oarecum liniara, au urmat Walkind Dead on Broadway, trupa inființata în Leipzig în 2009. Trupa ce refuză să se încadreze într-un anumit stil; caracteristice trupei sunt tonalitățile dure, schimbările de ritm specifice deathcore-ului combinate cu rifurile complexe ale death metal-ului, toate unite într-o abordare modernă și fără compromisuri.
O alta curiozitate personala a fost 1349; dacă ar exista o trupă care să gaseasca un echilibru perfect între o atmosfera infernala și muzica extrema, am putea vorbi despre 1349. O aura de mister a inconjurat scena odata cu aparitia norvgienilor. Popularitatea nu este apanajul trupelor de black metal, dar 1349 a dovedit ca poti cunoaste succesul, urmandu-ti principiile. Riff-urile chitarilor, desi intotdeauna rapide, sunt diverse, combinate cu parti de tremolo si cu sectiuni ritmate. Trupa si-a creat imaginea demonica prin muzica extrema si voilenta, corpse paint si flacarile care invadau scena in momentele cheie.
„Mgła” (pronunțat „mgwah”) înseamnă „ceață” în poloneză.
Înființată inițial ca proiect multi-instrumentistul M., după lansarea “With Hearts Toward None” în 2012, Mgła a început să aiba aparitii live, avand muzicieni invitați. In mintea mea, Mgła are ceva din rigurozitatea Meshuggah. Imperturbabili, oamenii au o executie si o sincronicitate fara cusur; dupa cum am aflat chiar din timpul festivalului, pe Mgła ii vom vedea din nou in Bucuresti pe 23 septembrie.

image - see following caption
Mgla
Photo: EyeSee

Soilwork au urmat cu un show energic, numai bun sa pregateasca terenul pentru legendarii Hypocrisy.
Hypocrisy este una dintre acele trupe care au reușit să obtina o serie de recorduri fiind considerata una dintre cele mai puternice trupe din tărâmul death metal-ului, nu doar datorită talentului lor incredibil, conceptelor originale și tehnicilor folosite, dar si pentru spectacolele lor, ele fiind o parte caracteristica a trupei. Aflati a doua oara in Romania, Hypocrisy au avut parte de un public numeros, care ii astepta special. Au inceput show-ul cu “Fractured Millenium” si la bis au avut “Final Chapter” si “Roswell 47”. Trupa reuseste sa transpuna de fiecare data sound-ul de pe mediile de inregistrare in format live, lucru care te face sa te gandesti la profesionalism, productie si multe ore de repetitie.
Festivalul a fost inchis de catre Dimmu Borgir, trupa care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Show-ul a fost marcat de o abundenta de efecte speciale, sample-uri si clape contrastand cu austeritatea conceptului de black metal. Au avut un setlist destul de echilibrat cu piese bine-cunoscute : ”Puritania”, “Progenies of the Great Apocalypse” “Mourning Palace”.

image - see following caption
Dimmu Borgir
Photo: EyeSEE

Inca din timpul festivalului, am aflat datele pentru editia din 2020 (30 iulie-2 august) si patru confirmari: Rotting Christ, Death Angel, Kataklysm si The Black Dahlia Murder, plus ca s-au pus in vanzare abonamente la un pret special. Abonamente se gasesc in continuare pe iabilet.ro iar detalii despre viitorul fest gasiti pe pagina de facebook: ROCKSTADT EXTREME FEST
Recent, alte doua trupe au fost confirmate: Mayhem si Despised Icon. Rockstadt a devenit un punct de legaura de-a lungul timpului, tendinta care continua sa se amplifice cu fecare editie. De admirat atentia si deschiderea organizatorilor catre idei noi si dorinta lor de a imbunatati constant conditiile. Judecand la rece, aceasta editie a REF s-a simțit ca fiind cea mai reusita de pana acum, chiar dacă au existat si unele surprize pe parcurs. Au fost show-uri impresionante, si momente unice care vor ramane in memorie pentru ceva timp.

Foto: Bogdan Mateescu (EyeSee)