CRONICĂ LITERARĂ MACHINE HEAD – “CATHARSIS”

În 2012 apărea albumul Machine Fking Head Live**. Intuind semnificația asteriscurilor, putem afirma cu probabilitate sporită că titlul necenzurat al albumului este Machine Fucking Head Live. Ce o fi vrînd să însemne Machine Fucking Head? O fi vorba de nevastă, care este o mașinărie de bătut (ca să fim politicoși) la cap bărbatul. Sau vine de la Machine Head. Ce e aia Machine Head? Am căutat în Wikipedia și am obținut următorul rezultat:” A machine head (also referred to as a tuning machine, tuner, or gear head) is a geared apparatus for tuning stringed musical instruments by adjusting string tension.

image - see following caption
The cover art for the album cover Catharsis by the artist Machine Head
Photo: Wikipedia

Nu înțeleg nimic și nici nu pot să traduc, pentru că mi-a fost blocat 30 de zile contul de pe Google Translator, pentru că am băgat la tradus chestii homofobe și rasiste. Așa că nădăjduiesc că se traduce în românește cap-tractor. Sau capu' la tractor. Dar tot pe Wikipedia am văzut în meniul de dezambiguizare și că există formația Machine Head. Care a scos albumul cu nevasta care își bate la cap bărbatul. Și care a scos album și anul ăsta. Eu am contul de Facebook blocat pentru 30 de zile din cauza unor postări rasiste și homofobe, dar domnul SugarMountain s-a inspirat din Legea Executării Pedepselor din România, unde pentru o lucrare științifică publicată se reduce pedeapsa condamnatului cu 30 de zile și a decis că cei care scriu cronici de albume noi ale formațiilor americane celebre obțin o reducere a suspendării contului cu 10 zile. Așa că am deces să scriu o cronică a ultimului album Machine Head.

Ținînd cont de faptul că plagiatul este principala sursă de venit a tuturor editurilor, am zis să plagiez și eu cronicile altora, fără să mă chinui să ascult un album nou. Am intrat pe metal-archives.com și am văzut că erau 5 cronici care dădeau un punctaj extrem de mic. O medie de 24%, adică nota 2,40. O, ia te uită! Un album oribil al unei formații importante! Eu mă bucur cînd formațiile celebre scot albume proaste, pentru că asta le scade cota și, în acest fel, formațiile valoroase și în plină ascensiune, cum ar fi Trooper, au ocazia să le ia locul. M-am uitat din nou pe Wikipedia și am găsit următoarea afirmație a liderului formației, Robb Flynn, cu privire la acest ultim album.

I don't listen to a whole lot of metal — I'm being straight with you. To me, a lot of it doesn't interest me, a lot of the lyrics don't interest me. I listen to a lot of hip-hop. I grew up on a lot of hardcore, punk rock, hip-hop, and I just love… Love it or hate it, I love just the fucking direct, ignorant-ass lyrics of hip-hop. It's very clear, it's very blunt; there's no metaphors. Metal's full of metaphors. We've been singing about the same shit now for 30 fucking years and I get a little bored with it. And with this record, I really wanted to just strip it down and make really clear, really simple, really blunt… Especially my choruses, just really clear… Like, you know what the fuck I'm talking about exactly when I'm talking about it. And it's cool. Like real vulgar language and coarse language, and it's a good vibe, man.

Și am avut o derută existențială. Eu scriu pentru Studio Rock, sau pentru Studio Rap? Eu am scos cu Lenți Heavy Metal Magazine, sau Hip-Hop Rapper Magazine? Că parcă îmi amintesc de mutra lui Robb Flynn pe o copertă de Heavy Metal Magazine, tuns si oxigenat, ca penultimul gay (că ultimul gay e ăla care mi-a raportat mie contul de Facebook), adică mult mai nemetal decît cum arată acum. Și m-am uitat pe metal-archives.com la genul muzical al formației. Groove/Thrash Metal, Nu-Metal. Deci Machine Head cîntă nu metal. Adică nu cîntă metal. Conform topicii limbii germane. Sie spielt nicht metal.

Și atunci mai are rost să îmi bat capul cu cronica? Da, are, că ia uite ce zice Rob Flynn! Zice că e cu înjurături! Cool! Așa că, înainte să ne apucăm de ascultat albumul, hai să citim poeziile.

Am început cu începutul. Și m-am oprit la primul vers al primei piese. Un vers cu valențe baudelaire-iene, ajustate cu esența stărilor lui Shakespeare în ultimii ani ai săi de dezacord cosmogonic. Un vers care exprimă caustic și, mai ales holocaustic, lupta dintre rău și mai rău (căci nu mai există bine în această lume), acerbitatea surzeniei cu care ascultăm urletele celor muți de durerea hemoroidală a eșecului transpunerii în pielea acționarilor de la Tel Drum. Un vers care reflectă starea îndrăgostitului care se spînzură singur de testicule, încercînd să trăiască în mod artificial senzațiile ratate cu o seară înainte, cînd iubita lui îl provocase prin sms și prin Facebook Messenger la o partidă de sado-masochism, iar el nu a putut să îi răspundă la sms, pentru că putea doar primi, nu și trimite sms-uri, avînd abonamentul suspendat pentru neplată, și neputînd răspunde nici la mesajul de pe Facebook, de asemenea putînd doar primi, nu și trimite, deoarece avea contul suspendat ca urmare a unor postări rasiste și homofobe.

Acest vers incocoșabil este FUCK THE WORLD!

Mă, pe toată? Crezi că reușești să o satisfaci chiar pe toată? Dacă da, bravo ție. Dar ia-o și tu pe bucăți. Pe țări, pe continente, mai lasă și la alții, că pe urmă o să fim toți NeFe (nefericiți) și ne răzbunăm scriind cronici defăimătoare la adresa albumelor tale. Mai știu eu o nesătulă, vocalista de la Garbage, care cînta The World Is Not Enough și s-au desființat de două ori. Asta, pînă la urmă, nu e o atitudine de hip-hop-ist, ci de hippiot, cu Make Love, Not War. Și tu vrei să make love cu toată lumea. Conform paginii Wikipedia în limba română, Hipersexualitatea (denumită și dependență sexuală, comportament sexual compulsiv sau compulsie sexuală), adică dorința excesivă de a face sex, apare ca termen în cadrul unor tulburări mintale dar nu este clasificată drept o tulburare mintală în Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Psihice (DSM-5). În clasificarea internațională a maladiilor (ICD-10) se întîlnește diagnosticul de “Activitate sexuală excesivă”, cu codul F52.7 (în care capitolul F52 se referă la “Disfuncție sexuală, neprovocată de o tulburare sau boală organică”). Denumirile sub care această disfuncție este cunoscută la bărbați este satirism iar la femei nimfomanie. Persoanele cu acest diagnostic au inhibiții sexuale reduse și sunt obsedate de sex atît de mult, încât acest lucru le afectează și calitatea vieții. Auzi, satirism. Tu, cînd întîlnești un cunoscut, cum i te adresezi? Hai salut, sau Hai satir?

Robb, să știi că ți se aplică. Ești atît de obsedat să faci sex cu toată lumea, încît ți-a afectat calitatea vieții muzicale și ai scos un album foarte prost și cu texte foarte idioate. Întîi să remarcăm că the f-word e folosit de 29 ori în 12 piese, existînd doar 3 în care nu este invocat zeul fertiliății.

Apoi să constatăm că Robb Flynn a ascultat atît de mult muzica negrilor, încît a ajuns să se identifice cu ei, să empatizeze cu ei și să își însușească problemele lor specifice la nivel de comunitate. Ce texte avem în prima piesă, “Volatile”, aia cu Kcuf The World? Don't blame the false elites/When Nazi assholes march the streets/Sick of the racists, sick of this shit/Sick of them telling me it's immigrants

Și cu așa texte te aștepți să îți ascult albumul? Sau să îi fac o recenzie pozitivă? Ia uite ce am găsit în piesa a 7-a, “Bastards”: And every politician stood there idle and so smug/Empowering the racists and 2nd Amendment thugs/Wall St. and the billionaires, convinced us they’re so smart/Saying “vote with your wallet, instead of with your hearts!”

Băi, Gigel, tu ești foarte USR-ist de felul tău, ești profund anti-sistem. Dar, deși ai emis the f-word de 29 de ori în acest album, nu am văzut nici o referire la mama lui Trump. Păi Trump e rasist înflăcărat și mare anti-migratori. Și tu ce faci? Te revolți așa, la modul general? Nu am găsit nici un #notmypresident. Și nici măcar un #resist. Păi nu ai valoare. Nu știi să protestezi. Tudor Chirilă dislikes this. Dacă tot ai zis că faci the world, cînd vii prin România îți explicăm noi cum e aia cu Tuie Mrump. Rămîn la textul piesei “Bastards”. Ce oroare mai găsim?

So give us all your faggots, all your niggas, and your spics /Give us all your Muslims, your so-called terrorists /We’ll welcome them with open arms, and put ‘em in our mix /We’re better off together now, embrace our difference /Remember there is love! Our words can stop their guns Forget the rednecks Living in the past We’re never going back now, we've reached critical mass And so… I’ll sing

Bă, voi vedeți ce văd eu? Omul ăsta a zis love! Și în ce context? În unul în care iubește musulmanii, homosexualii, negrii și hispano-americanii. A uitat să zică de țigani. După o supradoză de fuck, acum avem love. Oare cum sună piesa? Ar trebui să fie ceva sensibil, de corazon hipertensiv, că se mai inflamează cînd zice de clasa politică. Hai să vedem cum sună. Maaaamă, e chiar blues! Dar numai pînă la jumătate, că pe urmă o dă pe punk. Nici măcar groove sau nu-metal. Punk pur. Doar în această piesă. Iar partea în care zice love chiar urlă. Și urlă destul de nemuzical. Așa îți exprimi tu iubirea? Cam brutal. Dacă vrei să iubești tot mapamondul, îți recomand mai multă tandrețe. Măcar în voce. Toate textele albumului sînt puerile, de protest în general, de rebel fără cauză și efect, de adolescent care vrea să fugă de acasă, fără să își dea seama că nu e acasă, ci în curtea vecinului în care a nimerit din greșeală cu o seară înainte, de beat ce era. Iar muzica? Pacă nu e atît de proastă pe cît o consideră cei care au scris pe metal-archives.com. Dar albumul este un mare pas înapoi față de ce a făcut formația în ultimii ani. Și cam asta a și anunțat Robb Flynn că a făcut cu albumul. Un album pentru el, nu pentru public. Formația a avut momente de inspirație și rafinament la un nivel mult mai ridicat și amintesc aici numai albumul “Unto The Locust”. Oamenii, cînd vor să cînte metal, o fac foarte bine. Cînd vor să cînte thrash, o fac foarte bine. Pe acest album, ceilalti 3 membri au încercat să cînte thrash, dar i-a încurcat Rob Flynn. Dacă ar fi fost lansate doar negativele, ar fi sunat foarte bine și niște muzicieni experimentați ar fi pus niște părți vocale mult mai potrivite. Influențele Limp Bizkit se simt prea tare în abordarea lui Robb Flynn, iar interpretarea vocală e mizerabilă, stricînd realmente fiecare piesă. Există și o baladă, Behind The Mask, frumos orchestrată, dar și pe aceasta Robb Flynn o strică cu o interpretare plină de greață și parcă așteptînd să se termine mai repede piesa. Din păcate, nu prea e mult lucru de spus despre acest experiment ratat, doar remarca tristă că, dacă tot au dat-o în bară, puteau să îl facă mai scurt, nu 15 piese de aproape 75 minute. Dar parcă Robb Flynn avea nevoie de un suport muzical pentru a-și lansa operele literare. Închei cu o întrebare: Mă, Robbică, ție îți place ultimul tău album?

P.S. 1 – Mi-a deblocat Zuckerberg contul de Facebook.

P.S. 2 – Dacă preocupă pe cineva, acest album se numește “Catharsis” si poate fi ascultat aici.