North of the Wall Festival-prima zi

Aventura a inceput in decembrie, cand m-m gandit prima data la acest festival. Initial mi s-a parut inaccesibil, departe, greu de ajuns dar line-up ul m-a convins in cele din urma. Faptul ca trupele de metal extrem concerteaza mai rar, cel putin la noi, a fost mereu o sursa de frustrare si nemultumire. Deci, la inceputul anului am cumparat biletele de festival, cele de avion si am cautat cazare. Trupele care apareau pe afisul festuvalului m-au convins sa ajung acolo. Pentru un festival, “North of the Wall” era deja idea perfecta, magica iar Glasgow s-a transformat pentru un week-end din aprilie in locul ideal de pe pamant, acaparat de riffuri grele si sonoritati metalice. Locurile de felul acesta le-am perceput mereu ca fiind o sursa de eliberare, o fereastra catre o lume autentica, desi utopica.

Misterioasa trupa britanica Abyssal a sustinut primul lor concert in cadrul acestui festival. Concertul mi s-a parut remarcabil si au dovedit ca sunt o trupa fantastica. Au acaparat atentia intregii sali. Fara a pierde timp cu introducerile, Abyssal s-au impus inca de la primele acorduri, mai ales prin prestatia vocalului, care a subjugat intreaga audienta. Combinatia de ambient / black / death / doom se poate dovedi ambitioasa dar nu si pentru trupetii din Abyssal care stapanesc cu maiestrie tehnica muzicala. Fara efecte vizuale sau artificii de vreun fel, concertul a fost remarcabil prin intensitate si atmostera sobra, austera. Prestatia a fost atat de intensa incat dupa final am iesit din sala ca sa revin cu picioarele pe pamant.

image - see following caption
Photo: a

Dupa ce am luat o scurta pauza, Spectral Apparition au inceput sa cante pe scena secundara. A fost, de asemenea, primul lor concert live si a fost unul bun. Trupa combina sonoritatile death metal cu cele de black. Spectral Apparition dau dovada de creativitate si ingeniozitate muzicala combinand mai multe stiluri vocale, ambianta subtila si pasaje de chitara forte agresive. Pasajele de toba sunt asemenatoare unul haos controlat si adauga confuzie. Ritmurile rapide se intersecteaza cu perioade mai lente. Trupa a scos un EP in 2016, “Manifestation” care cuprinde trei piese.

Maestrii death/doom ului finlandez, Hooded Menace cuceresc ascultatorii deja de mai bine de zece ani. Au cantat la scena mare din The Garage Club fiind a treia trupa a serii. Am fost extrem de curioasa despre cum vor canta si trebuie sa recunosc ca au fost una dintre trupele de interes pentru mine din acest line-up. Finlandezii au scos cel de-al cincilea album numit “Ossuarium Silhouettes Unhallowed” in ianuarie 2018 si am reusit sa-l achizitionez de la standul de merch. Hooded Menace este o trupa ce se remarca prin stilul sustinut de-a lungul vremii, faurind acorduri death/doom ce parca amintesc de Candlemass dar care nu se dau inapoi de la a crea riffuri care ar zdrobi creiere atunci cand tema muzicala o cere. Show ul a fost cu atat mai interesant cu cat componenta a fost diferita, aproape noua fata de precedentele concerte. Doar doi membri dintre cei care au participat la inregistrarea albumului au fost prezenti. Trupa a cantat piese ca “Sempiternal Grotesqueries” si “Charnel Reflection”. Mi-a placut cum au reusit sa combine riffurile heavy/doom cum atmosfera desprinsa parca din filme horror. Si, desigur, acest fel muzical se dovedeste a fi o combinatie intre death si classic doom.

image - see following caption
Photo: a

Dar nu este timp de pierdut pentru ca deja, pe scena secundara canta Fides Inversa. Cu un nou EP scos in 2017 si alte doua albume bine primate de catre public, trupa italiana a acaparat scena fara ezitare. In latina, numele trupei Fides Inversa s-ar treduce ca “Credinta Inversa” ceea ce sugereaza ideologia anti-crestina a trupei. Iar primul album al trupei “Hanc Aciem Sola Retundit Virtus” s-ar traduce ca “Virtutea este singura arma care rezista” banuiesc, cu alte cuvinte ca cine supravietuieste provocarii lansate de catre Fides Inversa se dovedeste a avea o existenta autentica. Stilul care ii caracterizeaza este un black metal executat fara mila in care se remarca tobele frenetice si vocea cavernoasa. Fides Inversa au investit suflet si inspiratie in cel de-al doilea album “Mysterium Tremendum et Fascinans”, ce vorbeste despre cercetari spirituale si cufundare în interiorul celor mai întunecate manifestări pe care teologul german Rudolf Otto le-a numit “numinous”. Divinul, in formele lui cele mai inspaimantatoare, ia viata din sunetele haotice si din cuvintele al caror sens este dat de teroarea pura si fascinatia mortii. Fascinatia mea pentru aceasta trupa a crescut cand am remarcat ca muzica brutala este impletita cu partiture clasice; am remarcat note din ”Marsul Funebru” al lui Chopin.

image - see following caption
Photo: a

The Ruins of Beverast au acoperit scena cu maretia acordurilor death/doom. Deja stiut pentru The Ruins of Beverast, o mare parte din acest spectacol se bazeaza pe riffuri ce zdrobesc sufletul si o atmosfera intunecata si ganditoare. Probabil, ceea ce ma fascineaza pe minela aceasta trupa este ca reuseste sa fie atat de incredibil de infioratoare și de interesant din punct de vedere muzical. In set-list au fost piese de pe ultimul lor album, “Exuvia” (“Surtur Barbaar Maritime”) si de pe albumul “Blood Vaults”(“Daemon”). Spectacolul oferit a fost parca desprins din alta lume. Alexander von Meilenwald concepe pasaje ambientale, psihedelice care se transforma in furie sau agonie. Singurul musician black-metal care reuseste sa creeze o atmosfera asemanatoare este, dupa parerea mea, Jef Whitehead din Leviathan, al carui proiect, Lurker of Chalice parca se apropie de sonoritatie The Ruins of Beverast. Este fascinant cum un singur om poate construi asemenea sonoritati.

image - see following caption
Photo: a

Aerul se rarefia odata cu inceputul concertului Darvaza. Darvaza este o trupa relativ noua, compusa din doi muzicieni ce fac parte si din alte trupe celebre precum Blut Aus Nord, Chaos Invocation, Behexen si One Tail One Head. Ritmuri frenetice, haos si forta devastatoare, acestea ar fi motivele pentru care Darvaza a fost propulsata printre numele grele ale scenei. Desi nu-si gaseste originea intr-o anumita tara, trupa adopta stilul trupelor suedeze de metal extrem.

image - see following caption
Photo: s

Cult Of Fire este o trupa extraordiinara. Aveam sa ma conving si cu aceasta ocazie. Chitarile se imbina perfect, melodia este omniprezenta iar riffurile te fac sa tanjesti dupa urmatoarele acorduri. Scenografia este, de asemenea impresionanta. Scena a fost invadata de lumanari, betisoare parfumate, obiecte ritualice, imagini hinduse. Ultima piesa pe care au cantat-o “Satan Mentor” este si ultima piesa de pe albumul lor live aparut recet numit “Kali Fire Puja”. Nu gasesc alte cuvinte pentru acest show decat ca a fost impunator; a fost o experienta cvasi-mistica. Nu am rezistat impulsului si am cumparat ultimul lor disc pe care l-au semnat.

image - see following caption
Photo: aa

Au urmat Dool si m-am grabit sa-i vad. Doll canta cu o asemenea pasiune si forta incat e mereu o placere sa-i vezi de fiecare data. E ca un ritual magic pe care il executa pe scena dar pe care il impartasesc si cu publicul. Dool este o trupa olandeza de rock. Stilul lor de muzica se afla undeva intre rock progresiv și doom cu influente din psihedelice si gotice. Dool au fost prezenti la North of the Wall dupa ce au concertat masiv in Europa.

Au urmat Bolzer, care au cantat, de asemenea, desavarsit. Ei sunt o trupa care se caracterizeaza ca fiind: ” o forta, un impact extrem de puternic care nu tine cont de viata, moarte sau alte legi cosmice” Bolzer este o trupa care m-a intrigat mereu; sunetul este masiv, atmosfera este zdrobitoare desi sunt doar doua instrumente implicate. Cred ca este una dintre cele mai originale trupe din ultimii ani. Acesta este cu siguranta cel mai bun lucru pe care Elvetia l-a dat din anii 80, dupa Celtic Frost si Samael.

image - see following caption
Photo: a
image - see following caption
Photo: a