Scorpions - Bucuresti - 9 Iunie

Autor Miron Panaitescu

(Romanian version only)

De fiecare data cind vreun discoman/rapper/hip-hopper/manelist/alt tip de ratati incearca sa imi explice cit de valoroasa este insiruirea de unde acustice pe care ei in mod fraudulos au botezat-o “muzica”, eu ii dau imediat replica, explicindu-i ca valoarea nu dispare niciodata, vezi trupe ca Judas Priest, Black Sabbath sau Scorpions. Ai caror membri (fondatori) si-au petrecut mai mult de 70% din viata pe scena, in studiourile de inregistrari sau in salile de repetitii. Scorpions este un etalon in domeniu si unul din cele mai bune exemple ca, daca ai valoare, toti dusmanii tai moare de ciuda.

Ca orice formatie infiintata in timpul adolescentei, nu prea este clar cind s-a semnat actul constitutiv al S.C. Scorpions S.R.L. Nici nu cred ca in primii ani copilasii aia si-au batut capul cu forma juridica a organizarii lor muzicale. Important era sa nu parcheze nici un sofer beat in garajul in care repetau ei. Fondata de Rudolf Schenker in 1965, pina in momentul in care s-a stabilizat formula s-au perindat prin trupa muzicieni cit sa mai infiintezi vreo 2 formatii, inclusiv fratele Michael Schenker (de la Michael Schenker Group si UFO) si marele Uli Jon Roth. Important este ca vocalistul Klaus Meine a aderat in 1969 si astfel s-a constituit nucleul formatiei. Dar in mod - sa zicem - oficial, formatia are 36 de ani, mult peste media de virsta a spectatorilor de la turneul de adio al trupei.

Rudolf si Klaus au 63 de ani. Citi dintre voi nu au parinti sau bunici cu virsta sub 60 de ani si care sa fie ruginiti, blazati, rutinati si plictisiti? Rudolf si Klaus in schimb maninca scena. Asta e si motivul pentru care trupa este in turneul de adio. La conferinta de presa au explicat ca au o virsta, iar muzica lor presupune multa energie pe scena, nu interpretare statica si nu au chef sa fie penibili. Tot o chestiune de uzura fizica a aparut si la Judas Priest, dar Judas a anuntat ca Epitaph este ultimul lor turneu mondial, dar nu se vor desfiinta, ci chiar acum lucreaza la un album si vor mai sustine concerte, dar nu turnee mondiale. Scorpions nu au spus daca vor mai lansa albume sau daca vor mai sustine concerte de anvergura mai mica, ci doar au anuntat ca nu se vor lasa de muzica individual.

Au scos in 2010 albumul “Sting In The Tail”, destul de bine facut pentru virsta lor, dupa care au lansat turneul de adio care a fost simultan si turneul de prezentare a acestui album. Alegere neinspirata dupa parerea mea, deoarece cele 3 piese cintate de pe acest album sint mult mai slabe decit multe alte hituri vechi ale lor. “Lovedrive”, “No One Like You”, “You Give Me All I Need”, “Pictured Life”, “In Trance” si altele puteau fi interpretate in locul pieselor “Sting In The Tail”, “Make It Real” si “The Best Is Yet To Come”. Dar asta a fost alegerea lor, asa ca nu am avut un concert de nota 10, ci de 9, ca au mai fost piese care nu cred ca isi aveau locul in turneul de adio al unei formatii care a lansat in total 17 albume.

Scorpions au lansat albume mari pina in 1990 inclusiv. “Crazy World”, cu mega-hitul “Wind Of Change”, a incheiat seria albumelor memorabile, chiar daca si dupa acesta au mai iesit piese care au putut fi memorate. Dar pe parcursul a mai mult de 15 ani, Scorpions a fost formatia momentului pentru multe generatii, care au prins direct lansarea unor albume superbe si mult asteptate. De aceea, au fost multi spectatori trecuti de 50 de ani. Dar si multi tineri. Inclusiv multi foarte tineri, chiar din categoria pitipoance, copilasi de liceu care au venit si ei la Scorpions, ca au balade misto si se desfiinteaza. Organizatorul a estimat bine numarul de participanti si s-a gindit la cea mai buna locatie. Unde mai poti sa aduni 20.000 de oameni? Pe un stadion sau la Zone Arena. S-a optat pentru a 2-a varianta, care mai fusese luata in calcul si anul trecut la Ozzy Osbourne, cind s-au crizat fosilele aflate la a 7-a tinerete care nu puteau sa doarma de atita satanizare care era in vecinatatea lor. Tocmai ca sa nu se mai interactioneze in mod negativ cu vecinatatea, s-a stabilit ca ora de inchidere a distractiei 22:00. Cum in mod consacrat in Bucuresti concertele in aer liber se termina la maxim 23:00, toata lumea a cam luat in gluma ora 20:00 ca fiind cea la care se apuca Scorpions sa cinte, ca asa e in Romania. Ofsaid, asa e in Romania, dar nu cu nemti. Ca ultimii nemti pe care i-am vazut, Blind Guardian, au inceput tot cu o precizie ne-latineasca. Asa ca multi dintre doritorii de Scorpions au pierdut destul din inceput, deoarece nu au venit la timp.

Multi s-au pacalit si pentru ca nu au luat in calcul traficul bramburit si lipsa locurilor de parcare, dar… concertul incepea de fapt la 18:00 cu trupa lui Christian Becker. A cui o fi fost ideea - nu stiu. Singura calitate a lui Becker ca muzician, deci in afara de aceea ca e patronul de la Becker Brau, este nationalitatea sa identica cu a celor de la Scorpions. Sau cu a 60% din membrii Scorpions. Ca James Kottak e american, iar Pawel Maciwoda e polonez. Oricum, Becker Band a cintat cam ca la repetitii, ca public nu a avut. Si pentru ca nu apucasera sa vina, si pentru ca nu intereseaza pe nimeni inca o trupa de preluari arhaice. Au urmat imediat Trooper, care vad ca incep sa cinte mai des decit Iris. Care, ca sa fie si ei in ton cu anonimii dinaintea lor, au incheiat tot cu o preluare arhaica, de ca si sum nu ar avea suficient material propriu.

20:04. Chiar incepe Scorpions. Si baietii se apuca sa o ia la goana pe scena. Diferenta de virsta intre Maciwoda si Meine/Schenker e de aproape 20 de ani, dar Maciwoda a fost mult mai static decit cei 2. Cel mai agitat a fost tobarul, machiat destul de ridicol, care a dat din toate partile corpului de fiecare data cind apuca sa coboare de la tobe si parca exista senzatia ca trupa il lasa pe acesta sa fie mascota. Concertul a inceput cu bateria lui ridicata multi metri deasuprea solului, ca sa fie vazut nebunul. Apoi, intre “Dynamite” si “Blackout”, omul a avut la dispozitie un solo de tobe si de circareala si de interactiune cu publicul si de cocotat pe tobe si de dezbracat la bustul gol. Pacat. Acum 2 ani, la Kavarna, si-a dat si pantalonii jos. Gresesc. Nu e nici un pacat. Mai bine ca nu si i-a dat, ca nu era nimic de vazut. Dar Kottak si-a tatuat pe spate “Kottak”. Probabil pentru ca e blond si, cind uita cum il cheama, sa se bazeze pe oglinda.

Picanterii au mai existat si separat de Kottak. Schenker a cintat o piesa bandajat la cap si imbracat de ca si cum era scos de la morga, Meine a avut partea lui de chitara ritmica, au mai fost si alti 2 chitaristi invitati pe scena, piesele au sunat brici, dar Meine se simtea ca nu mai poate ca pe vremuri. Din pacate, nu mai e ce a fost. Nu e vorba de antrenament, timbrul vocal nu poate fi pacalit. Corzile vocale nu sint corzi de chitara. Si daca in studiouri se fac minuni, pe scena e ceva mai greu. Nu vreau sa spun ca a sunat prost. Din contra. Meine e super dotat. Dar vocea lui nu mai e ce a fost. Si daca declinul a inceput, e cu sens unic. De aceea, nu critic decizia lor de a se retrage, cel putin din activitatea concertistica. E mai bine asa decit sa il vedem pe la 66 de ani cum incearca un do de sus si ii iese un sol diez.

Scorpions au devenit celebri datorita baladelor lor superbe. Accept a fost intotdeauna considerata cea mai buna formatie rock germana dupa Scorpions. Asta daca luam in calcul doar compozitiile. Deoarece mult public Scorpions nu are treaba cu rock-ul, dar a sporit popularitatea acestei trupe datorita admiratiei baladelor. Si acestea nu au lipsit. Si nici publicul care a venit doar pentru ele. Chiar m-am enervat cind am vazut manifestari erotice sau doar sentimentale pe “Wind of Change” sau “Holiday”. Baaaa, “Wind Of Change” este despre caderea comunismului, nu despre inima albastra! Degeaba. Prea multi platitori de bilet veniti doar sa isi pipaie iubitele pe o balada celebra. Si au avut 5. Nu. 4. Ultima nu e celebra. Ultima e monumentala, dar e pour les connaisseurs. “When The Smoke Is Going Down” a fost o surpriza placuta pentru toti rockerii adevarati. O balada lansata acum 29 de ani, care nu a avut succesul lui “Still Loving You” pentru ca e ceva mai profund, nu comercial, iar textul nu este despre gagica altuia pe care vrei sa o agati, ci despre satisfactia de a fi muzician.

La bis, dupa “Still Loving You”, “Wind Of Change”, a urmat si incredibila “Rock You Like A Hurricane”, cu care s-a incheiat si concertul de acum 2 ani din Kavarna. Ascultam hipnotizat piesa si imi dadeam seama cit de mult seamana cu Iris - “Strada Ta”. Incercati si voi sa comparati: “Te voi astepta/Voi veni pe strada ta” vs. “Here I am/Rock you like a hurricane”. Nu, nu va grabiti sa dati cu pietre in muzicieni. Scorpions au lansat hitul in 1984. Irisilor le-au mai trebuit 3 ani sa il plagieze cum trebuie. Si dupa ce s-a terminat uraganul si cei 5 s-au retras de pe scena, publicul a inceput sa se retraga si el, desi nu era inca ora 22:00, dupa care formatia s-a intors si a cintat bisul bisului. “When The Smoke Is Going Down” si aceasta a fost cea mai potrivita piesa pentru a incheia ultimul concert al lor din Romania. O balada geniala, fara virsta, pentru rockerii adevarati, nu pentru MTV-sti, care a aratat ca trupa a fost ce a fost nu numai datorita pieselor comerciale si ca trupetii pot face balade necomerciale geniale. Multumim Scorpions, mult succes Schenker si Meine in activitatea muzicala dupa acest turneu!

Setlist:

  • Sting In The Tail
  • Make It Real
  • Bad Boys Running Wild
  • The Zoo
  • Coast To Coast
  • Loving You Sunday Morning
  • The Best Is Yet To Come
  • Send Me An Angel
  • Holiday
  • Raised on Rock
  • Tease Me Please Me
  • Dynamite
  • Kottak Attack
  • Blackout
  • Six String Sting
  • Big City Nights
  • Still Loving You
  • Wind Of Change
  • Rock You Like A Hurricane
  • When The Smoke Is Going Down